|
Lolitul
și Humberta
de Andrea Diénes
Leagănul din umbră
n-am
să îți povestesc
despre cai și adiere de
mere ci am să înfig bețigașe par-
fumate pe unde mai pășești pe unde se poate
acum dormi la mine-n umbră și sonorul îți zvârcolește
somnul m-am îmbătat din tine acum mi-e rău și probabil greață
probabilnicinoapteanuștiedeceseagață
09.01.2004
Arsuri
pot să îți sufoc pielea sub ghearele mele hai
spune-mi că pot sa îți fac șirag din nume într-o
nebunie ilustră rugăciune poate sau apă amară
înecată în papilele tale gustative găsim nu găsim
cale ah vreme de zambile puturoase stăteam cu
picioarele desfăcute eu joc de puzzle mă compuneai
în diferite răsturnări mai aveam un deget lipsă
când am început să-ți desfac cămașa iar șoaptele
tale erau ude îmi ascunsesem coloana vertebrală
între buzele tale un ritm nebun de rock îmi agasa
amorul propriu te cântăreai pe burta mea și ceasul
meu ticăia a decoruri distruse și candelabre tu
vampir eu zvârcolac între piei și scalpuri tocite
în miscări de ceară scara richter își pierduse
gradele sub patul nostru mai înfulecai câte o bucată
din mine sssssssssttt te-ai ars acum stai înecandu-ți
plămânii cu aer nici eu nu mai am dar merită să
mori înecat într-un giuvaer
14.02.2004
Revers
"I used to walk between the shadows/lost in a world that moved too
fast"
întotdeauna cerul se deschide în sus
plouă spre Dumnezeu
iar eu aștept cu gura deschisa
un strop reversibil
sunt atât atât de plictisită
de primele sunete dintr-un
acord de pian,
comun acord
totusi le pescuiesc ușor din
melodie cu timpanele fremătând
revers din cuib în frica
dezmoștenită de vise
~
totul începe și se termină
cu aceeasi entitate
ireversibil
din când în când mai plouă în sus
în cea mai sfântă cantitate
10.03.2004
Springtime
s-au îmbătat mugurii
din absintul de vânt
acum se clatină-leagănă în flori de cireș
cerul și-a cumpărat portocale
pictează Gauguin cu degetele rupte
în cumuluși cu forme zâmbitoare
seară de seară
zbor din balcon
eu
Margareta
îmi prind părul
să nu creadă oamenii
că s-a prabușit soarele
sau și-a părăsit luna
razele
zbor din balcon
pe un gând cu ochi albaștri
cu maestrul în palma stângă
și infinituri în fundițele
din păr acoperind orașul
cerul și-a cumpărat portocale
pictează Gauguin cu degetele rupte
în cumuluși cu forme zâmbitoare
iar eu zbor seară de seară
pe un gând cu ochi albaștri
20.04.2004
...dinaintea
furtunii
creștea iarba din cer
și pământul își ploua uscat
oglinzile spre el
începutul sfârșitului
aruncase un bocanc între pietre
drumul stătea jumulit de urme
sfâșiat de bicele vântului
liniștea pocnea prin copaci
și se ascundea urlând în
fiecare gaură de șarpe
soarele își închise razele
sub umbrele gri de necreați
timpul se mai opri o dată
înainte de a începe furtuna
03.05.2004
Lolitul si Humberta
se ciufulesc oglinzile
sub pudoarea noastră
nici o amintire sub covor străpunge doar
parfumul tău ajuns pe buzele mele
pe buzele tale apoi parfumul meu
secunde picură din sită îmi amintesc
doar încordarea ritmică a fiecărei silabe
naștere grea sub cactușii plăcerii
pe pian poze vechi
aceeași imagine holbându-și nemurirea
spre mortalitatea noastră
doi copii subjugați de prima descoperire
gâtul mi-e deschis spre tine
ceasul bate crescendo
cine mai stă s-asculte
cand avem aici tot felul de baloane de săpun
livada cu șerpi în loc de fructe
și un singur măr al evei mușcat de adam
suntem protagoniști în tot felul
de manuale și filme educative
încă dinainte de a se ști despre existența
unui anumit colț de lume
vietăți mici ne pișcă somnul in vene
adormim fără solfegii
sau bucăți de pene
călcând
aluneci spre mine călcând pe becuri
china e departe iar steaua sub care și-a născut
prima secundă murirea dansează un vals ieșit din
timp cu lumină printre degetele de la picioare se
amestecă buza inferioară cu golul candelabrul
de sezon îmi șerpuiește piciorul iată că muntele
și mahomed se întâlnesc se scoate pălăria nu se
salută apoi trebuie să ne pice câte un dinte
printre zâmbete tu șosea eu autogară cineva acolo
ne-a iubit cu o țigară de după închipuire stearpă
feromoni balansând la fereastră uvertură over-tură
călcând pe lumină albastră
09.05.2004
viață fără de
moarte
cerul s-a deschis atât
de sângeriu
am crezut că mă cheamă
mi-am săpat în conștiință
dar aveam
o
încă aveam picioare
23.05.2004
|
