[penultimele relatări]

 

 

 

                  [indiferenți,

sesizam într-un colț

perspective matinale

terfelite-n forfota

cotidiană a tramvaielor.

acestea la început de zi,

își făceau, la  vocativ,

repetiția la proba de

valsat anapoda, mergând

pe sârmă și orbecăind

împleticit prin oraș,

în lumina răsăritului

care încă picotea]

 

 

[răvășiți de penultima

adiere a întunericului,

conservat de palmele

noastre contopite,

înotam purtați de

aroma detașării și

desfătării spre

zona comercială

înecată încă în

destrămarea nopții]

 

 

 

[ne-am adăpostit unul

în visele celuilalt

plutind fară rost printre

magazine nemișcate,

care navigau în derivă,

scufundate pe jumătate

într-un fluorescent somn.

frivolitatea primăverii

litorale ne însoțea ca

un zepelin, însingurat

tocmai de ușorul său

freamăt]

 

 

[am plecat apoi spre

port, pentru a ne

distanța de cele din

urmă dorințe, neîmpliniri

și reproșuri saline]

 

 

[ne împărtășeam iluzii cu

iz de cafea mistificând

prezența amiezii cu

ambarcațiuni afective

lipsite de conținut...

însă în final am încetat

să prelungim nepăsarea

și primăvara matinală]

 

 

[nu am mai continuat

promenada. în finalul

croazierei noastre nu

era decât o dâră a

unui univers cadențat,

care se fragmenta

în ultimele dezmierdări

ale trecutei dimineți,

pe care liniștiți ni le

împărțeam, dincolo de

tempoul pe care noua zi

îl anunța]

 

 

[pierzându-te în faldurile

memoriei vizuale,

prin monotonia unei

stații de tramvai,

m-am oprit să observ

cum, melancolice și

înspumate, unduirile

mării se despart și

se sting solitare

printre cele dintâi

rătăciri ale amiezii]

 

 

Poezii de Constantin Aciobăniței

 

 

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved