|
[penultimele relatări]
[indiferenți, sesizam într-un colț perspective matinale terfelite-n forfota cotidiană a tramvaielor. acestea la început de zi, își făceau, la vocativ, repetiția la proba de valsat anapoda, mergând pe sârmă și orbecăind împleticit prin oraș, în lumina răsăritului care încă picotea]
[răvășiți de penultima adiere a întunericului, conservat de palmele noastre contopite, înotam purtați de aroma detașării și desfătării spre zona comercială înecată încă în destrămarea nopții]
[ne-am adăpostit unul în visele celuilalt plutind fară rost printre magazine nemișcate, care navigau în derivă, scufundate pe jumătate într-un fluorescent somn. frivolitatea primăverii litorale ne însoțea ca un zepelin, însingurat tocmai de ușorul său freamăt]
[am plecat apoi spre port, pentru a ne distanța de cele din urmă dorințe, neîmpliniri și reproșuri saline]
[ne împărtășeam iluzii cu iz de cafea mistificând prezența amiezii cu ambarcațiuni afective lipsite de conținut... însă în final am încetat să prelungim nepăsarea și primăvara matinală]
[nu am mai continuat promenada. în finalul croazierei noastre nu era decât o dâră a unui univers cadențat, care se fragmenta în ultimele dezmierdări ale trecutei dimineți, pe care liniștiți ni le împărțeam, dincolo de tempoul pe care noua zi îl anunța]
[pierzându-te în faldurile memoriei vizuale, prin monotonia unei stații de tramvai, m-am oprit să observ cum, melancolice și înspumate, unduirile mării se despart și se sting solitare printre cele dintâi rătăciri ale amiezii]
Poezii de Constantin Aciobăniței
|