ODĂ FANTOMEI SUPRAREALISTE

IN MEMORIAM GHERASIM LUCA

RUE DE JOSEPH DE MAISTRE

DESTIN MANIPULAT

DADA  100

AŞA GRĂIT-A  TZARA-THUSTRA

LAMENTAŢIE PENTRU EUGEN IONESCO

RAPORT DE ABSURDISTAN

GĂTIND CU STRĂMOŞII

PEISAJUL FEŢELOR LOR

COPILUL CARE SE IUBEŞTE SINGUR

GALAXIILE RĂNITE

UN SUTIEN ROŞU DE DANTELĂ

REVOLTA LIMBAJULUI

VÂNZĂTORII DE BEZNĂ

NOAPTEA ÎN CARE A DISPĂRUT GANESHA

ZIDIM O ÎNCHISOARE ÎN CULORI

   1. ODĂ FANTOMEI SUPRAREALISTE

   Durerea libertăţii cosmice
   Citeşte-mă, mănâncă-mă
   Citeşte cartea Dada românească de telefon
   Lăutarii să danseze în amurgul ...
   Piua-ntâi şi-a doua piua
   La tot mortul, Buna Ziua
   Urmuz are un cadavru minunat
   Cu nouă proze scurte în buzunar
   Brâncuşi stă pe vine pe acoperiş
   Gătind mămăligă la un foc de lemne
   Claude Semet aduce scrisori
   Din infernul de la Buchenwald
   Fundoianu îmbrăţişează o fantomă
   În camera de gazare
   Trost moare de foame
   Lăsând în urmă o mumie
   Veche de cinci mii de ani
   Ştefan Baciu înoată pe spate
   Din Hawaii în Lamai
   Saşa Pană - colecţionarul ...
   Cu o memorie de computer
   Mihail Blecher dirijează
   O orchestra de păăari
   Marcel Iancu cântă
   Impreuna cu Tristan Tzara
   Victor Brauner îşi aruncă ochiul
   Lui Jacques Herold
   România este dada
   Dada pentru totdeauna
   Cimitirul poeţilor e supra-dada
   Vin, erotism şi libertate sunt comorile tale
   Speram să nu vă mai găsesc
   Căci nu mai e nimeni să ne-audă.






   2. IN MEMORIAM GHERASIM LUCA

   Este-un vânt nefast ce nu aduce bine nimănui
   Se pare că aruncăm flori poeţilor ce nu mai pot să le miroasă
   Lăudăm urechile ce nu mai pot să audă cântecele noastre
   Veşti proaste de la Paris
   Luca s-a aruncat în Sena
   Moartea unui înger căzut, printr-o romantică abdicare
   Ca a îndrăgostiţilor cu inimi zdrobite
   Orchestrele de jazz cântă pentru sinucideri necesare
   În această lume nu e loc pentru poeţi
   Peştii cântă micului său trup
   Birje şi bărci cu motor simt atracţia gravitaţională a acestui
   Scafandru suprarealist, fără mască de oxigen
   El pluteşte în visul pur
   Se balansează pe valurile dragostei nebune
   Pe lângă Notre Dame, pe lângă Saint Germain des Prés
   El a sfidat poezia franceză şi limbajul ei tragic
   El se retrage în limbajul universal al nemuririi
   Acum trebuie să fim atenţi la versurile lui profetice
   Gândurile exprimate sunt deja moarte
   Realitatea înregistrată e deja depăşită
   Admisibilul devine inadmisibil
   Poetul leşină la vederea ultimului apus de soare
   Obiectele demonice dispar în întuneric
   Poetul se retrage în ocult
   Luna devine un curcubeu lunar.


3. RUE DE JOSEPH DE MAISTRE

De pe podul Mirabeau, zboară un înger cu aripi ude
De la etajul casei lui Gherasim cade o pană însângerată.
Nu e loc pentru poeţi în lumea asta înghesuită de netoţi.
O bucată de asfalt poartă numele lui Paul Celan.
Cade şi ea în apele Senei cu zgomot şi ţipăt, cu, plânset.
Cade o ploaie spre cer, cade cerul spre Paradis.
Un cal răsturnat învelit în cearceafuri trage brişca cu mortul
Şi se-mpotmoleşte în făţărnicia Franţei.
Voi ne-aţi omorât poeţii şi vă trag la răspundere:
Răsfoind calendarul istoriei literare:
Ilarie Voronea, Fundoianu, Celan, Gherasim Luca,
Pulsul meu slăbeşte, aş vrea să mă sinucid aici, în fotoliul meu.
La fereastră cântă o pasăre oarbă.
"Dialectica dialecticii", mi se sparg urechile.
Tai fotografia în pătrate egale.
"Cubomania" nudului, libertatea şi limpezimea morţii.
Eşti transparent, te-ai dizolvat în apele Oceanului,
Balenele vor face dragoste pasionantă, apasionantă, pasantă...
Pass... pasteurizată, passpartizantă.
Evreul, poetul, nu se ascunde dupa cortină.
El se autoexecută, nu e un om, e un suflet,
O dubla negaţie, o triplă renunţare.
Moartea e un voiaj limpede al unui "vampir pasiv",
Care face tumbe în spaţiul erotic.
Ne-am întâlnit la colţul destinului american
Şi ne-am împletit braţele ca lianele albastre,
Pe viaţă şi pe moarte şi pe veci.

4. DESTIN MANIPULAT


Aţi auzit vreodată de anul miraculos
Când toate întâmplările s-au produs brusc?
Coincidenţă? Vă întreb. Nu chiar.
Automobilul a fost inventat, şi cinematograful.
Prima biblioteca publică s-a deschis în New York.
John Dos Passos s-a născut în DADAMERICA.
Paul Verlaine a murit la Paris în patul iubitei sale.
Tot atunci, Antoniu Artand s-a născut din greşeală.
Un meteorit al unui geniu nebun a trecut în zbor.
Tristan Tzara, alias Sammy Rosenstock, s-a născut La Moineşti.
Breton s-a născut şi a fost numit Andre.
Masson s-a născut şi a fost numit Andre.
Coincidenţă? Vă întreb. Nu cred.
În anul 1896 a apărut teatrul absurd.
Alfred Jarry a pus în scenă "Ubu roi".
Timpul standardizat a fost inventat.
Coincidenţă? Vă întreb. Nu chiar.
Uite că vine domnul Hazard.
Uite-o aici pe doamna Şansă.
Vă rog să vă prezentaţi: Karma şi Dharma
Toţi pe drum spre Parma.
O sută de ani de la "Firele de iarba"
Publicate de Walt Whitman însuşi.
Spontan şi simultan, Radio si TV au apărut.
O, mare spirit al Haosului,
O, spirit al Norocului,
Dă-ne zarurile Paradisului.
A pair of dice
From Paradise.

5. DADA  100


Fantoma totală a Dada
Se trezeşte ca Tristan Tzara.
El are cheia porţii spre Paradisul dadaist,
Un înger e in flăcări şi umbrele au culori,
Grădinile terasate din cer înfloresc extatic,
Femeile celebre îşi protejează lacrimile,
Sunt inflamabile şi dansează goale cu uşurinţă,
În timp ce tu asculţi atent cu ochii tăi căprui,
Vâzand totul cu urechile tale.
Dar ce e jos în gaura neagră a singurătăţii?
Nimeni n-ar trebui sa meargă, fără o călăuză bună,
La curbele tornadelor sângerande ale dorinţelor
Nu e amuzant să fii un geniu accidental.
Lăsaţi-i să treacă în Paradisul Dada!
Delicioasele cadavre se împerechează în nori,
Tzara visează destinele noastre,
Iar noi le trăim sub tirania ilogicului.
Sonia Delaunay face dragoste cu paznicul porţii,
Valentine Hugo deschide tainele erotismului oniric,
Jacqueline Lamba se dezintegrează într-o maşină de dezbrăţişare,
Femeile Dada dispar seducător în gaura cheii
Unui vârtej al dorinţei,
Marcel Iancu pictează gemeni siamezi cu trei falusuri,
Zeiţa Sardonică face dragoste scufundată în lapte.
Fără anticipaţie, pornirile noastre narcisiste
Primesc săgeţi de amor care sfidează moartea,
Din arcul lui Tristan Tzara,
Zeul erosului Dada.

6. AŞA GRĂIT-A  TZARA-THUSTRA


Într-o zi, la miezul nopţii.
Tristan îmi vorbea despre
Legile şansei şi relativităţii,
Sistematic, la-ntâmplare, fără intenţie.
E un discurs bolborosit?
Un scris ilizibil?
E dansul vânătorului de muşte fără muşte?
Mă scuzaţi, domnule anti-filosof,
Aţi pipăit vidul?
Un dans intuitiv cu accidente coregrafice,
Exaltări, incitări, toate aceste mutilări
Ale inspiraţiei poetice,
Permutarea viselor, combinarea transelor,
Toate fanteziile neintenţionate.
Regula este: Vorbeşte liber!
Înţelegi ce vreau să spun!
Eşti anti-piroman
Sau un stingător de foc?
Eşti un anti-cap sau anti-nevralgic?
Tulburarile onirice devin înregistrari magnetice.
Insomnoterapie sau o viaţă plină de ironie?
Este pretinsă artă, prietene,
Încălzită de preţuri uriaşe.
Numai artiştii dezinteresaţi pot vorbi cu tine,
Direct, complet din plictiseală.
Dada e nimicul absolut.
Dada es nada !
Absurdul realităţii de cimitir.
Asa grăit-a Tzara-thustra!






7. LAMENTAŢIE PENTRU EUGEN IONESCO


Eugen, Eugen, îmi pare rău că n-o să ne mai vedem
Părintele meu, părintele rebeliunii cosmice
Ploaia caldă îmi udă părul,
Cand mă gândesc la întâlnirea noastră întamplătoare în '78
Şi mai târziu, de fiecare dată când erai la New York
Îmi amintesc de tine când erai îmbrăcat ca poetul Tennyson
Sau când jucai într-o piesă de Virginia Woolf
Şi apoi schimbându-te-n cabina la teatrul Universităţii din New York
Pentru cine fierbe ceaiul? Infuzia-confuzia
De ce cumperi fleică de rinoceri?
E o gaură în acoperişul teatrului absurd
Poate nu ţi-am spus niciodată că am fost acuzat
De conspiraţie împreună cu tine împotriva comuniştilor
Eugen, Eugen, cartea ta cu autograf e lângă patul meu
Suntem uniţi in ordinul spiritual Dada-Zen
Suntem uniţi ca vechi maeştri ai Absurdului
Ca explozivele inainte de detonare
Noi, săgeţi ale luptei impotriva fosilizării sensurilor şi a emoţiilor
Conspiratori împotriva urii
Împotriva atrofierii, a transei de inspiraţie
A psihozei creative autoinduse
Vrem orgasm pentru masse!
Eugen, Eugen,
Tu eşti un sfânt al jocului suprarealist suprem
Stripteuzele chele vor dansa în braţele tale, pe genunchii tăi
Noi râdem în cascade, in timp ce tiranii cad
Şi numele tău Eugen a devenit un adjectiv
Ca Ubuesque ori Kafkian ori Ionescian
Eugen, Eugen, mă rog la tine prietenul meu fidel
Eugen, Eugen...

8. RAPORT DE ABSURDISTAN

Treisprezece zile şi nopti suprarealiste
În apartamentul cu nr. treisprezece
Trăind cu două femei (fără să facem dragoste)
Pe o stradă cu nume de aviator nepronunţabil
Cu vederea spre lacul Floreasca
O dată a fost Groapa Floreasca
Iar înainte o groapă de gunoi
În care ţigăncile creşteau flori (de unde şi numele)
Am ajuns aici via Liniile Aeriene Absurdistan
În capitala cărţilor arestate, rupte şi arse
Zborul Absurdistan 1313, cu întârziere de şase ore
Bagajul e pierdut instantaneu
Schimăam bănuţii noştri pe sute de mii de bani
Suntem îmbrăcaţi la fel de trei zile şi nimeni nu observă
Echipa video se-mbată şi filmarea e ratată
Poliţia secretă închide curentul în mijlocul unui recital de poezie
Poetul este intr-o misiune sinucigasa
El incearcă să exorcizeze antisemitismul
Dar fără speranţe, dimineaţa, pe ploaie orizontală
Oameni cu capete cubice ling ingheţată pătrată
Maşina americană de făcut floricele are nevoie de un transformator industrial
Fax-urile sunt prost conectate şi ministerul de informaţii poate să le citească
Din fericire, multe dintre ele sunt stricate
Eugen Ionescu, "părintele absurdului"
E publicat intr-o ediţie populară, aproape de necitit
Tristan Tzara, "bunicul absurdului",
E numele unei străzi din Moineşti
Gellu Naum, "nepotul absurdului",
primeşte premiul Eminescu si un premiu in Zair
WC-urile sunt paradite, apa cam rară, căldura puţină
Vecinii sunt toţi securişti amatori
Coca Cola are un gust ciudat
Revista ecologică are gagici goale pe copertă
Monarhia absurdistană în exil
Peştele nu prea e gătit, mielul la fel
Taxigiii nu au benzină, nici contor
Tipografiile nu au hârtie
Reporterii nu au baterii

Bine aţi venit pe pământul apatiei
Domeniul lui "Lasă-mă-să-te-las"
Libertatea unui egoism pitic
Fericire fără fericire
Demenţă fără de sfârşire
Mirare fără dumirire.

9. GĂTIND CU STRĂMOŞII

Gătind noaptea, aprind o lumânare
Îmi potrivesc mâncarea după stele
Venus aliniată cu Jupiter şi Marte
Gătind cus-cus si vegetale
Cu bunicul Nicolae
Se coace tofu şi
Se fierbe ceai Mu cu George Oshawa
Mâncând orez cu Ganesh Baba
Fierbând porumbul şi cartofii cu Rudolph Steiner
Salată cu Tristan Tzalata
Ciocolată cu Gertrude Stein
Asta e doar o mostră de cină Zen-Dada
Adusă de "marchand du sel"
Marcel Duchamp
Pahare de hârtie făcute de May Wilson
Nu e uşor să menţionezi pe fiecare
Supă a la Philippe Soupault
Si mămăliga cu bunica Clara Kornblume
Ea are părul Isadorei Duncan
Strămoşii mei spirituali
Aduc ierburi şi condimente
Kafka-Freud-Einstein
Pâine împletită cu relativitate
Andre Breton aduce afrodisiace
Baudelaire şi Gautier vin si hashish
Michaux si Cocteau opium şi mescalină la desert
Şi eu imi devor poemele.

10. PEISAJUL FEŢELOR LOR

Un meteorit aterizează-n Romania
Dupa 20 de ani de la evadare
Misa şi Bella privesc cu bucurie
Asteroidul newyorkez care cade cu o explozie de foc de artificii
Aici vom ancora în Pământ
Fie ca iarna să treacă aidoma unui prieten reţinut de zăpadă
Fie ca primăvara să aducă lapte şi mătase
Miere şi clorofilă în April
O sărbătoare poetică în Bucureşti
Uitaţi-vă la peisajul revoluţiilor
Săpat pe faţa părinţilor mei
Secera si ciocanul au căzut de pe perete
Cărţile lui Lenin sunt pe podea
Eros şi Chaos se topesc în câteva ore
Încotro Basarabia?
Încotro orăşelul Bălţi
Vânturi încăpăţanate împrăştie gunoi şi cenuşă
Memoria lucrurilor trecute se mişcă repede şi nu persistă
Karaganda, Cernăuţi, Marea Neagră
Pământ negru, oraş negru, apă neagră
Bella citeşte Pasternak, Babel
Misa citeste Ilya Ehrenburg, Elena Bonner
Şi nici un sacrificiu nu e prea mare
Să ne înveţe să iubim
Ei scriu scrisori altor Oigensteini
În toată lumea
Ei sunt în tren în jurul lumii
Sărbătorind supravieţuirea din pogromuri
Babi Yar, gulagul stalinist, Transnistria
Ei sunt eroii necântaţi ai Stalingradului şi ai Siberiei
Ei sunt părinţii mei şi sângele apă nu se face
Gândim atât de diferit, dar iubim la fel.






11. COPILUL CARE SE IUBEŞTE SINGUR

Copilul rătăcit în tunelul-punte spiralat
Nu poate să-şi găsească originea încovoiată
Poate a ieşit din portocala strapunsă de săgeţile ceasornicului
Poate a coborât din peştele-femeie
Din astrul fierbinte al malului de lapte sacru
Cad picăturile albe din cartea sfâşiată de tăcere
Scamatorii te trag de gât până se transformă într-o
Salamandră-privighetoare care cântă şi mănâncă în acelaşi timp
Copilul care se iubeşte singur nu are bocanci de aur
El are patru mâini care-l îmbrăţişează
Memoria lui e atrofiată, nu mai ştie dacă oglinda îl arată pe el
Sau capacităţile lui sunt reduse mintal temporar
E o conjuncţie de cutremur şi pietate
Poate semnele din palmă nu sunt liniile vieţii lui
Poate nu e evreu, poate a fost adoptat de la un trib nomad
Poate frica prezentului îl face să rămână tăcut
Ca în faţa unui abis fără ecouri
Cineva îl cheamă înăuntru, unde nu e decît un labirint de apă
Şi el cade ţinându-şi genunchii strânşi la piept
Cu cele patru mâini enorme
Nici nu poate să rupă învelişul magnetic
E un animal fără piele, jupuit de tăcere
E o muzică a vinovăţiei fără vina care te asurzeşte
Raţiunea de a tace, de a te cocoloşi
De a te înghesui intr-un coltţanonim
Embrionul creşte până umple vidul nopţii împletite cu moarte
Îşi răsuceşte capul ca o planetă, ca o flaşnetă, ca o insectă lipită de perete
Şi-a pierdut numele şi graiul şi surâde, râde, suspină
Şi închide ochii, e o bezna incandescentă
Numai că nu rămâne decat un gust amar de singurătate
Şi norii galbeni, grămezi de memorii
Regina-incendiului se dizolvă în poezia pustiului
Dincolo de deşertul timpului nu mai e nimic, e de neatins
Şi copilul se rostogoleşte ca un smochin uscat, mănat
Ca un animal cu carapace orb, uriaş şi abandonat
Turbat, speriat, ruşinat
Ca o tobă fără sunet şi fără păcat
Pe nisipul ondulat, pe fulgerul zig-zagat
Pe drumul insomniei fără capăt sau păcat
Fără să ştie de unde a plecat şi
Ciudat, unde s-a terminat.

12. GALAXIILE RĂNITE

I. Sala de bal - Lunile lui Venus

Salut Orion, salut Betelgeuse
Salut Alfa Centauri, vecin îndepărtat
În această lume a vitezelor mari erorile astronomice sunt galactice
Chemând Pământul, chemând stelele gemene
Chemând toate femeile care-mi pândesc apartamentul
Planete licurici
Plante zburătoare supernova
Cosmosul e plin de deşeuri metalice
Foc şi lemn în stare vulgară
Pluto făcut din jambon
Venus cu un falus
Şi Neptun cu un taifun
Mai rău decât să arzi cărţile este să nu le citeşti
Îndepărtaţii quasari se năpustesc spre mine
Cu viteza luminii

II. Acestea sunt locurile secrete şi intunecoase
Navigând printre meandrele plantelor rănite
Departe de constelaţiile geloziei şi ale posesiei
Departe de violenţa concentrată, departe de injecţii intravenoase şi SIDA
Simţi rotirea furioasă a planetei care se leagănă, urlă, râde, ţipă
Semnale care nu ajung niciodată la alte constelaţii
SSNS - Salvaţi Sistemul Nostru Solar
Astronomii trebuie să sosească la sfârşitul mileniului
La sfârşitul celui de al doilea mileniu
Teoria schizo-genezei e pe cale sa fie reincarnată
Nu pot face aceeaşi greşeală de două ori
Departe de câmpurile magnetice
Departe de spiralele curcubeelor convulsive
Acesta este gustul universului suprareal
Scoate-ţi pantalonii, dezbracă-te de haine
Eşti în sala de bal a lui Venus
Venus cu un falus
Nu pot să nu observ părul gri în părul tău pubian
Vânzătorii cosmici colecţionează toate bărbile cenuşii
Şi artiştii sunt obsedaţi de moarte
Moartea privată, moartea urâtă
Dar moartea poate fi frumoasă
Şi nu pot să-ţi spun cum să intri în domeniul fermecat
Două lumânări ard pe altarul Zen-Dada
Trebuie doar să păşeşti printre ele




III. Sărutul lui Buddha
Vântul albastru suflă vara afară pe geam
Şi vântul verde biciuieşte copacii pe Second Avenue
Porumbei aterizează pe capul cioclului
East River cântă cu voce de femeie
În jurul oraşului morţii eterne
O ceaţă a asfaltului aburind
Echinocţiul de toamna coincide cu luna plină
Şi fantoma lui Ezra Pound zboară pe deasupra capetelor
Noapte bună D-le. Cuţit-de-buzunar
Noapte bună D-le. Hoţ-de-buzunare
Aeroporturile sunt închise si nimeni nu poate ateriza
Ne rotim in cercuri deasupra capetelor până la sfarşitul vieţii
Acesta este sărutul lui Buddha
Tăcerea de aur
Care vine curând după aterizarea forţată
Pregăteşte-te pentru aterizarea forţată
Mai avem 30 de secunde până la aterizarea forţată.






13. UN SUTIEN ROŞU DE DANTELĂ

Abrupt noaptea s-a topit
Un obiect rosu sclipeşte-n pat
E o altă noapte fără somn
E ora la care se serveşte ceaiul cu păianjeni orbi de pe perete
E timpul vinului cu regina Cobra
Eu vorbesc cu ouăle ei, zgomotos şi haiku
Ea îsi agită coada între coapsele tale
Şi pe neaşteptate aerul se umple
Cu enigmele parfumurilor vaginale
Cu otrava torturantă a zburdălniciei tale
Cu discreţia dominării sclavului-stăpân
Şi cu o promisiune vagă a feselor tale virginale şi tiranice
Deschid ochii şi ce vad
Exaltare debordantă
Un sutien rosu 34C
Ţâţe de chihlimbar dansând ca două pisici albe
O muză care se umfla şi se dezumflă
Un sutien roşu, un corset roşu, sfarcuri roşii
Dă-i maşina
Şi ea va găsi acoperişul lumii
Acestea nu sunt lanterne
Aceştia sunt ochi care privesc sutienul roşu
Deghizati in iubiti care se refac
În urma şocului celui mai mare cutremur al trupului
De la eruptia Muntelui Venus
Deschide porţile acelui 34C
Lasă acele dorinţe care zguduie să evadeze spre desfrânatele bacanale
Ce ţin sexul în continuu excitat şi permanent albastru
Hai să alergăm cu pasiune dezlănţuită
Cu norii, sub ecuator
Apusul soarelui tocmai a început
Şi tu înoţi în ocean
Purtând un sutien roşu de Caress Crosby
În timp ce viziuni de dragoste
Transpiră prin pielea mea
Şi vaporii magici
Ne înalţă spre nebunie.






14. REVOLTA LIMBAJULUI

Obiecte irascibile strict supravegheate se fecundează privindu-se în apă
Turme de paraşute moarte pleacă spre puncte cardinale
Sub intonaţii afective de-abstinenţă
Aclamarea acneei acvilide dezlănţuie represalii în regnul oaselor nude
O anomalie anhidră totală anihilând abiotismul
Se naşte din amprenta piciorului paralizat
Clorotice scări, molari abandonaţi
Accident de apă care alterează înălţimea unui sunet
Iată accesoriile absorbţiei, iată ovaţii acvifere
Corpuri solide ce abdică de la axiomele purgaţiei
Fără a cunoaşte misiunea tactilă a fâşiilor de sânge ars
Fără a preciza posteritatea spaimelor acustice
Indiferent de cearcănele spânzuratului
Fără a se expune la toată transparenţa pieptănăturii noctambule
Fără ca un alt tren, o alta panică dizlocată, un alt sicriu monumental
Să inhaleze toate culorile primejdiei
Însoţit de spasmele statuilor inflamabile
Care resping mareele încetinite de la un soclu la celălalt
Până la revolta totală a tangajului.






15. VÂNZĂTORII DE BEZNĂ

Undeva pe Pământ sună telefonul
Undeva în Asia sună telefonul
Undeva în Tailanda nu răspunde nimeni
Civilizaţia a sosit pe fir la telefonul fără fir
Cineva a format un număr la telefonul portabil
Către o destinaţie necunoscută
E doar un câmp de maci
Ei vorbesc un dialect uitat
Sau poate o limbă tribală
Undeva în Tailanda tot mai multe păduri sunt tăiate
Pentru a face loc hotelurilor de beton
Undeva în Bangkok se construieşte un teren de golf
Mai mare decât toate celelalte
Întrebare! Cine are nevoie de terenuri de golf
Desigur nu zilierii care le construiesc
De ce nu exportăm idei noi în Asia
Sa-i invăţăm limba noastră pentru a putea comunica cu triburile
Şi poate atunci am putea învăţa ceva din secretele lor.






16. NOAPTEA ÎN CARE A DISPĂRUT GANESHA

Nici stelele pe cer, nici luna
Statui decapitate păzesc templul fantomatic
Durga e plecat şi Ganapati e singuratic
Susţinându-şi trompa, susţinând colţii de fildeş
Oh! Parintele Shiva, Oh! mama-parvati
Nu-i lăsa pe hoţi să-ţi taie armele
Nu-i lăsa să desecreze templul
Peştera elefantului e întunecoasă şi umedă
Trei lingamuri strălucesc in unison
Gana, Ganapati tu vei fugi în jurul lumii
Urmărit de un şarpe uriaş
Zece mii de temple şi niciunul nu e casa mea
Eu ţin lumea pe capul meu
Chiar ca femeile Balineze cărând ofrandele
Şi preoţii pictează o altă zeitate pe steaguri
O Gana, Ganapati, Ganesha
Foştii credincioşi vând relicvele tale

Şi se închină la câini.

17. ZIDIM O ÎNCHISOARE ÎN CULORI

Suim spre vârful muntelui, acoperit de nori de noroi
Spargem bitumul, topim asfaltul până iese galben
Şi nu mai coborâm pe cascada de mlaştină
Căci frica ne paralizează mintea, ca într-o ramă
Armaghedonul tehnicolor se anunţă mult prea tarziu
Cometele se întâlnesc în carambol de artificii
Dar ele nu cad, nu explodează, doar fisîie
Şi lacrimi argintii curg pe lama săbiilor unite ca într-o floare
Pe acoperiş e o oglindă concavă ce luminează ciori
Două negrese pălăvragesc, în timp ce copilul siluieşte un câine alb
Legaţi-mă de zid şi luminaţi-mi ceafa, de la spate
Vă voi cânta ca la duş poemele Dada la unison
Inimile de păsări sunt uscate şi se vând la farmacia verde
Pentru diverse boli foarte nervoase
Toate ceasurile se opresc şi Jupiter e bombardat
De ziua acrobatului i se taie frânghia
De la unghiile roşii, de la picioarele roşii
Frânghia de fapt e timpul obosit, pleoştit
Tăiaţi nodurile, tăiaţi legăturile albastre
Tăiaţi punţile suspendate care ne leagă
Poeţii tac, o linişte fără culoare, soldaţii strigă-n van
Si cântăreţii ţipă de pe terasa indigo,
În catacombă doar o babuţă prosternată, neagră
Zidim o închisoare fără geam, o boltă negativă
O închisoare a muzelor, a celor ce vor să spună
Să nu mai spună, să nu mai zică, sa nu mai grăiască
Să nu asculte... oculte...

POEME DIN EXIL DE VALERY OIŞTEANU  

Grupaj de poeme traduse din limba engleză de autor